Când va înceta Moldova să fie dezbinată?

De mult timp nu am văzut o Moldovă atât de dezbinată și atât de fragilă, cu tabere care trag în direcții diferite. Vest sau Est, asta a fost mereu întrebarea pentru țara noastră, iar eu credeam că acum mai mult ca niciodată, va fi clar pentru noi direcția unde ne îndreptăm. Mi-e rușine de ce văd acum în fața Președinției și această manifestare mă face să realizez cât de izolată sunt și cât de mică e, de fapt, bula mea. Mi-e rușine de această parte a Moldovei și îmi e greu să o privesc în ochi, până la momentul când ajung să o urăsc. Să urăsc persoanele fără revendicări, dar cu bani în buzunar, să urăsc hoțul care fuge de justiție, să urăsc „patratistele” de la Orhei, primarul cu o mie de fețe al capitalei, pentru că ei toți sunt în tabăra Kremlinului.

După aceasta realizez că asta e intenția lor în tot acest timp. Se dorește ca Moldova să rămână în continuare dezbinată, taberele opuse să se urască și să nu se poată suporta, iar care e cea mai mare în număr, aceasta, eventual, să câștige niște alegeri. Politica trebuie să rămână în continuare „murdară”, un subiect care nu trezește interes, pentru că, efectiv, îți e rușine să o analizezi și nu îți ajunge gândire critică să justifici toate persoanele care sunt de acord să-și vândă libertatea de opinie pe 400 lei. Aceasta duce la lipsă de activism civic și de responsabilitate socială, pentru că nu se creează un dialog constructiv între persoanele cu diferite viziuni politice.

 De când mă știu Moldova e împărțită în două, iar anume această divizare a dus la niște inegalități și diferențe prea mari pentru ca ele să poată dispărea în scurt timp. Chiar și în Chișinău când ieși dintr-o cafenea frumos decorată și călduță, tot ajungi în drumuri aglomerate, gălăgioase și pline de găuri. Europa versus Rusia, româna sau rusa, malul drept sau malul stâng, contra sau pro LGBT, împotriva sau în susținerea bisericii sunt niște teme care au stat mereu la dispoziția oricui nu îi e lene și are resurse să continue să ne divizeze în tabere opuse, care nu pot sau uneori, nu vor să găsească un numitor comun. Multora le place gândul de a trăi ca în Uniunea Europeană sau chiar fac parte din diasporă, dar nu împărtășesc nici pe departe sistemul de valori vestic și doar împrăștie ură, desigur că pe rețelele de socializare. E frumos, când în felicitările de anul nou și în campanii electorale sunt prezente mai multe limbi ale diferitor etnii din Moldova, e frumos când diverse proiecte ale organizațiilor non-guvernamentale sau ale diferitor entități vor să aibă alte grupuri țintă, vor să ajungă la oameni la care „e greu de ajuns”, dar atâta timp cât aceste tabere vor persista, fără înțelegere și comunicare constructivă și nu se va vorbi pe șleau, nu vom putea trage cu toții de același car pentru a merge într-o direcție comună. 

Nu este loc de dezbinare pe timp de război. Eu nu vreau și chiar încerc să nu particip la acest sentiment colectiv de ură față de persoanele diferite de mine și nu vreau să contribui la dezbinarea comunității noastre. În același timp, nu vreau ca persoane corupte să fie numite „politicieni” și să aibă parte de o atenție pe care nu o merită, pe când tot ceea despre ce trebuie să vorbim acum e ceea ce se întâmplă în Ucraina. Nu este posibil să fim împotriva unul altuia, atunci când în țara vecină este un război, care ne-a învățat deja și încă ne învață, din păcate, atâtea lecții. Despre asta trebuie să se discute în fiecare zi și chiar cred că încă trebuie să ajungem la o maturitate colectivă, pentru a putea discuta deschis despre război și pentru a putea face mai mult decât să-l condamnăm pe rețelele de socializare. Persoanele care vădit sunt susținătoare ale crimelor împotriva umanității ale Rusiei sau care nu s-au pronunțat împotriva războiului, fiind într-o poziție de funcționar(ă), nu merită atenție publică și nu merită să le fie menționat numele, fără a fi specificat că nu și-au expus părerea față de ce se întâmplă în Ucraina.

Ceea la ce sper este ca tinerii și tinerele care mărturisesc acum ce se întâmplă în Moldova și în lume să nu își piardă încrederea în puterea opiniei lor. Fiecare din noi are o familie, un cerc de prieteni, cărora putem să le spunem ce credem și poate chiar să le schimbăm și lor crezurile. Mă tem ca în viitor să nu avem parte de un electorat prea indiferent și dezamăgit de cum le-a fost decisă tinerețea și viitorul și să aibă o ură profundă, din cauza tuturor problemelor pe care au fost lăsați(te) să le rezolve. 

___________________

Pe blogul și pagina „Cu grijă” povestim despre dizabilitate din propriile experiențe.  

Vă invităm să ne urmăriți și pe alte canale, pentru a ne cunoaște istoria, dar am vrea să o cunoaștem și pe a voastră. Ne puteți scrie și un e-mail la adresa: cugrija.suport@gmail.com sau un mesaj pe Instagram (@cu_grija), la care vă vom răspunde cu mare drag.

Cu recunoștință,

echipa „Cu grijă”

Un articol de Laura Catărău