3 lucruri pe care să le spunem elevilor la început de an școlar

Direct după sărbătorile naționale de la sfârșitul verii, vine toamna și pentru mine asta încă se asociază cu începutul școlii. Careu festiv, floricele, cântecul „An de liceu”, care e abia începutul anului școlar și urmează multe zile la rând pe care le vom petrece anume la școală. Nu îmi vine până acum să cred că am petrecut 12 ani din viață în același liceu, locul unde duceau și încă duc toate drumurile și unde au loc toate întâlnirile. Pe lângă locul de muncă, școala e locul unde petrecem o parte semnificativă a vieții noastre și fiind la o vârstă timpurie, influențează formarea noastră ca personalitate. În ultimii ani se accentuează tot mai mult faptul că ceea ce se învață la școală nu corespunde cu realitatea vieții și acest subiect devine din ce în ce mai actual. Până când aceste schimbări vor fi generate de toți participanții și participantele din sistemul educațional, școala trebuie să rămână un loc, unde visurile nu mor, dar iau aripi și unde ambiția, disciplina, creativitatea sunt încurajate.

La început de an școlar, în loc de a intra în febra rechizitelor, ar fi de apreciat ca părinții să țină discuții cu copiii lor, pentru a-i susține în adaptarea la școală și să le dea motivație. Asta aș vrea să facă și părinții mei, dacă aș fi acum elevă, să valideze emoțiile mele, oricare ar fi ele, să încerce să treacă de garda mea și să îmi dea câteva sfaturi, care m-ar ajuta să am mai multă încredere în mine și în interacțiunile mele de la școală.

E total normal să greșești. Sistemul nostru educațional este puternic bazat pe perfecțiune și competiție toxică și greșelile sunt deseori judecate și penalizate, dar nu sunt văzute ca o oportunitate de învățare. La școală se învață săptămânal conținut nou și elevii(ele) filtrează informație nouă zi de zi, care mai târziu e evaluată. Greșelile sunt un proces firesc al învățării și încercările sunt o dovadă de perseverență și contribuie la întărirea rezilienței, iar pedepsirea lor poate duce doar la inhibarea creativității și la crearea unui mediu toxic. De obicei, copiii au nevoie de aprobarea părinților lor și iubirea lor necondiționată. iar înainte de școală este frumos să le amintim că în această familie avem scopuri la care, bineînțeles, vrem să ajungem, dar este loc de greșeli, din care învățăm și care ne ajută să fim mai buni. Susținerea părinților ar trebui să fie mereu acolo, indiferent dacă în catalog este nota „10” sau „2”, iar perfecțiunea nu e sinonim cu iubirea. 

Bullying-ul nu e cool. 86,8% elevi și eleve ai/ale claselor a VI-a - a XII-a sunt afectați și afectate de bullying în școlile din toată țara. Practic fiecare elev. Asta e înfricoșător. Pentru mine asta este, la fel un subiect sensibil, căci principalul motiv din care copiii cu dizabilități nu se pot alătura școlilor de stat, e, din punctul meu de vedere, bullying-ul. Acesta este un fenomen real, care există în școli, chiar dacă despre asta nu se discută acasă, însă ar trebui. Gata, bullying-ul nu a fost, nu e și nu va fi niciodată cool și nu trebuie să determine statutul cuiva într-un colectiv școlar. Înainte de a se începe anul de studii, să le reamintim copiilor că, în orice poziție nu s-ar afla, de observator, victimă sau agresor, pot vorbi cu părinții lor și pot remedia situația. După cum am spus mai devreme, putem greși, dacă recunoaștem, luăm responsabilitate și facem pași pentru a fi mai buni. Este inadmisibil ca perioada școlară să fie transformată în istorii triste de bullying și rădăcinile unor traume adânci, cu care trebuie să facem pace mai târziu.

Unica persoană cu care trebuie să concurezi ești tu. Poate concurența începe să devină mai puțin accentuată, din cauza perspectivei diferite a noii generații asupra succesului și reușitei școlare, dar mediul academic din Moldova rămâne a fi profund bazat pe concurență. Dat fiind faptul că registrul clasei încă este purtat din clasă în clasă, notele fiecăruia sunt publice către ceilalți colegi și gata de a fi comparate, posibil și cu întrebări adiționale de la părinți: „Dar ce notă are colegul(a)?”. Am auzit foarte des aceste formulări de la alți elevi și eleve și probabil că este ceea ce au fost întrebați părinții noștri la rândul lor. Contrar credinței unor părinți, aceasta nu este o doză de motivație, nici un motiv pentru disciplină, ci poate duce la lipsă de încredere în sine și sentimentul că orice ai face, nu e de ajuns pentru a fi destul de „bun” în comparație cu cei din jurul tău. Nu lăsați așteptările pe care le aveți de la copiii voștri să vă ducă în eroare, dar apreciați-i pentru cine sunt și acompaniați-i în propriul lor drum.

Până reforme radicale și schimbări mult așteptate vor avea loc în educație, va mai dura timp, dar elevii și elevele de acum au, la fel, nevoie de acceptare, flexibilitate și încredere. Aici și acum.

___________________

Pe blogul și pagina „Cu grijă” povestim despre dizabilitate din propriile experiențe.  

Vă invităm să ne urmăriți și pe alte canale, pentru a ne cunoaște istoria, dar am vrea să o cunoaștem și pe a voastră. Ne puteți scrie și un e-mail la adresa: cugrija.suport@gmail.com sau un mesaj pe Instagram (@cu_grija), la care vă vom răspunde cu mare drag.

Cu recunoștință,

echipa „Cu grijă”

Un articol de Laura Catărău