Legea Junglei din școlile din Moldova. Unde bullying-ul și dizabilitatea se întâlnesc

La 17 februarie 2022 a fost anunțat faptul că termenul de „bullying” va fi inclus în Codul Educației. Probabil faptul că în limba română nu este un cuvânt pentru a denumi acest fenomen este un indicator despre cât de puțin se vorbește despre el în spațiul public, că am ajuns în anul 2022 să ne trezim cu procentajul de 86,8% elevi și eleve ai/ale claselor a VI-a - a XII-a, afectați și afectate de bullying în școlile din toată țara.

Personal, ca fostă parte a sistemului de învățământ moldovenesc, cifra asta mă sperie, dar nu mă surprinde. Nu mă uimește, pentru că îmi aduc aminte istoria unei colege de paralelă. Ea era în altă clasă, dar povestea ei a fost spusă mult timp după, pentru că nu poți să uiți niciodată felul cum s-au comportat persoanele din clasa ei cu ea. Din cauză că avea un nume care, la prima vedere, era de o origine de alta decât moldovenească, se făceau presupuneri că e „teroristă”, că ar avea bombe, că numărul ei ar fi al unei prostituate, că e „periculoasă” pentru ceilalți membri și membre ai/ale clasei lor. La un moment dat, am observat că are mai multe conturi de Facebook și i-am acceptat cererile de prietenie, dar după am aflat că sunt false, create de colegii ei, pentru a-și bate joc de ea. Era „o glumă”, dar eu nu am mai văzut-o în școala noastră după asta. Mă bucurasem că a plecat, în speranța că a găsit un alt colectiv mai tolerant, dar nu a fost așa. În clasa ei nouă a avut un coleg, care avea un prieten din liceul nostru și el i-a spus „cu mândrie” ce-au făcut ei pe seama fetei, iar bullying-ul a continuat și în noua școală. 

Sper că ea e  bine acum.

Am și eu istoria mea de bullying, surprinzător, cu aceleași persoane, dar când am auzit-o pe a ei, nu îmi venea a crede, cât de mult ei au vrut ca ea să fie hărțuită și în noul liceu, în care s-a mutat. Astfel de istorii există în fiecare clasă și eu sunt sigură că elevii/elevele de acum le cunosc, pentru că le cunoaștem și eu și cu regret, nu mă uimește că cel mai afectat oraș de bullying este Chișinău. 

În studiul realizat de Centrul de Investigații și Consultanță „SocioPolis”, la cererea UNICEF Moldova, „Bullying-ul în rândul adolescenților din Republica Moldova” găsim o definiție a acestui fenomen, determinată de specialiști.

„Bullying-ul este unul dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și se manifestă atât în mediul școlar, cât și în cel familial, la locul de muncă și pe stradă, caracterizându-se prin agresivitate fizică (lovire, îmbrâncire, deposedare de lucruri), agresivitate verbală (porecle, șantaj), agresivitate relațională (zvonuri, izolare), agresivitate în mediul online.”

Sunt multe lucruri interesante descoperite în cadrul acestui studiu, care pot fi în lung și-n lat analizate, și recomand lectura acestuia, pentru familiarizarea cu termenii și situația din școlile noastre. Totuși, mă voi opri la un lucru care mă doare pe mine foarte mult și anume, locul unde dizabilitatea și bullying-ul „se întâlnesc”. În studiul menționat mai sus, găsim profilul unei „victime”, în cadrul fenomenului de bullying.

„Specialiștii, în baza cazurilor asistate, au evidențiat că sunt mai vulnerabili la bullying copiii cu cerințe educaționale speciale sau cei cu probleme de sănătate, copiii care circulă dintr-o comunitate în alta (spre școala, în autobuzele școlare), copiii cu HIV/SIDA, copiii care nu au telefoane mobile, copiii din centrele de plasament, copiii care învață mai rău, dar și cei care învață mai bine, copiii de etnie diferită decât marea majoritate (romi, turci etc.), copiii care aparțin unor confesiuni religioase diferite decât cele a majorității, copiii-victime ale violenței sexuale, copiii cu orientare sexuală netradițională.”

Cu mare regret, printre primii sunt menționați copiii cu cerințe de educaționale speciale sau cei cu probleme de sănătate și eu mă întreb, de ce? Ce ar putea să schimbe un copil în așa măsură, ca el sau ea să ajungă un bully, iar prima lui țintă să fie copiii cu dizabilități?

În cazul în care într-o bună zi fratele meu s-ar putea duce într-o școală tipică, eu, personal, aș accepta foarte greu acest lucru, pentru că în mintea mea răsună o întrebare: „Ce s-ar putea întâmpla acolo cu el?”, amintindu-mi chiar de cazurile în care eu am fost bullied la școală. Din păcate, școala a ajuns să funcționeze după Legea Junglei, „cel vulnerabil sau diferit” nu are o șansă. Nu vreau și nu voi admite ca efortul depus de familia noastră ca el să se integreze și să poată funcționa de sine stătător să fie șterse de ignoranță și discriminarea, la care el ar putea fi supus. Asta practic e și motivul din care proiectul „Cu grijă” există, pentru că îmi vine să plâng și să strig de la gândul cum ar putea fi fratele meu tratat în școlile și în societatea din Moldova, dar în loc, m-am pus pe scris.

Rata atât de mare de bullying din școli e dovada la cât de tare sunt afectați/te copiii de către stereotipurile pe care le văd în jurul lor. Undeva în drumul de la o persoană născută fără prejudecăți spre posibil(ă) bully are loc o ruptură, comportamentul copilului se schimbă și foartă multă lume are de suferit, inclusiv copilul. De asta, trebuie să construim o comunitate tolerantă, diversă, sigură pentru exprimare, iar din asta are de câștigat toată lumea. 

Eu, ca soră a unui copil cu dizabilități, diagnosticat cu o tulburare din spectrul autist, am o dorință. Vreau ca dacă fratele meu se va duce într-o zi la școală, eu să nu simt îngrijorare pentru cum ar putea el să fie tratat acolo. Iar asta este valabil pentru fiecare persoană cu o dizabilitate și nu este ceva imposibil, dar vin cu invitația să mă ajutați să-mi împlinesc această dorință. Pentru asta, este necesar ca despre dizabilitate să se ducă discuții mult timp, care să ajungă la cât mai mulți membri și membre ai/ale comunității. De aceasta, există blogul și pagina de Instagram cu @cu_grija, unde ne puteți urmări, pentru a participa în discuții și pentru a citi articolele sau postările pregătite de noi. 

Pe „Cu grijă” povestim despre dizabilitate din propriile experiențe.  

Vă invităm să ne urmăriți și pe alte canale, pentru a ne cunoaște istoria, dar am vrea să o cunoaștem și pe a voastră. Ne puteți scrie și un e-mail la adresa: cugrija.suport@gmail.com sau un mesaj pe Instagram (@cu_grija), la care vă vom răspunde cu mare drag.

Cu recunoștință,

echipa „Cu grijă”

Un articol de Laura Catărău