Mulțumesc, mamă …

Mama mea are cel mai frumos obicei de a face din fiecare zi sărbătoare și de a mă felicita cu ocazia unor zile internaționale. De exemplu, pe 13 mai, vineri 13, a fost Ziua Internațională a Dorului și ea mi-a transmis dorul ei până în altă țară, care nu încape în nici un mesaj virtual. Însă, înainte de aceasta, în a doua duminică de mai, se sărbătorește Ziua Internațională a Mamelor, iar anul acesta de 8 mai a fost rândul meu să o felicit pe mama mea.

Mie, în astfel de momente, îmi dispar cuvintele din cap și nu știu ce să zic. Nu știe deja toată lumea cât de importante sunt mamele? Nu știu mamele noastre câtă iubire le purtăm în suflet? Nu știe mama mea, că cea mai bună prietenă a mea? Toată lumea știe, dar ar fi păcat să stea cuvintele nespuse și să uităm, de unde ne-am pornit. 

Vreau să las aici o felicitare pentru mama mea, dar în care poate se vor regăsi, pe alocuri, și alți fii, fiice și mamele lor, mai ales cele care au un copil cu o dizabilitate, cele care sunt zi de zi alături în calea spre reabilitare și au grijă să aibă tot de ce are nevoie.

Știu istorii ale mamelor, care au un copil cu o dizabilitate, care au rămas singure, din cauza unui tată mai puțin implicat, dar și familii, în care părinții fac totul cot la cot. Știu și istorii ale copiilor, care au rămas singuri, din cauza că au fost abandonați în sistem de către părinții lor. Nu mă pot adresa fiecărei mame, pentru că și eu am doar una, dar împărtășind istorii și sentimente prin care trecem, vom face loc de acceptare pentru fiecare mamă, fiecare familie, fiecare istorie, vom începe de la zero și vom lăsa iubirea față de copiii cu dizabilități să prevaleze în fața oricărei dezbinări. 

Dragă mamă,

Cum mai trece timpul că anul acesta voi împlini 20 ani. Mai ieri era 15 decembrie și erau -25 grade în Maternitatea Nr.1 și mi-ați ales numele, care urma să fie al meu și să mă reprezinte, așa cum voi m-ați văzut pentru prima dată. Cu 9 ani mai târziu apăruse fratele meu, iar eu, la rândul meu, am fost cea care i-a ales numele. Cred că este cel mai greu articol, pe care l-am scris vreodată, pentru că deseori m-am bazat pe faptul că mama știe cât de mult țin la ea și cât de mult înseamnă ea pentru mine, că nu am mai reușit niciodată să găsesc cuvinte pentru iubirea de mamă. Îmi rămâne ca inspirație Grigore Vieru, poetul care știu că-ți place nespus de mult.

Nimeni nu îți înțelege durerea ta din zilele, când ai impresia că nu mai ai putere și răbdare. Atunci când erai mică și poate visai și te gândeai la copiii tăi, nu te-ai fi gândit că urma să fii mamă a unui copil cu dizabilități, dar viața te ia mereu prin surprindere. El te-a ales pe tine ca mamă și nu a făcut alegerea greșită, pentru că tu ești specială. Ești mama lui! Sunt mândră, când te văd, trecând prin provocări cu capul sus, găsind energie din iubirea pentru copiii tăi. Sunt mândră, când ceri ajutor, atunci când îți e greu să continui și atunci când tu ne oferi nouă ajutor, când nu avem curajul să-l cerem.

Poate ai avea uneori impresia că timpul stă în loc, că dizabilitatea e o luptă pe care nu o poți învinge, dar să știi că nu e nevoie să fugi nicăieri și nici să câștigi nimic. Tot ce faci e mai mult decât suficient pentru copilul tău și tu ești cea mai bună mamă pentru el. Nu e nevoie să-l schimbi sau să te schimbi, iar tot de ce el are nevoie este iubirea ta, pe care i-o oferi zi de zi. Fii mândră de el și fii mândră de tine, pentru cine ai reușit să devii, de când ai făcut cunoștință cu el pentru prima dată. 

Știu că ți se rupe inima, atunci când copilul tău e discriminat sau marginalizat de unele persoane din jurul lui, dar acceptă fiecare reacție pe care o ai și încearcă să-ți transferi energia spre protejarea lui și spre a fi ambasadoarea lui, în ce are nevoie. Tu, la fel, ești într-o călătorie a acceptării, toleranței, diversității și lasă-te să înveți de la el, pentru că, de fapt, copiii cu dizabilități sunt cei mai buni cititori ale emoțiilor. Descoperă-i personalitatea și vezi ce îl diferențiază de alți copii. Poate îi place sportul, poate nu-i place pătrunjelul din zeamă, poate îi place iarba și verdele. Diferențele noastre ne fac unici și cine, dacă nu mama, le știe cel mai bine.

Poate sună a clișeu să nu uiți de tine și de ce îți dorești, dar vreau să-ți zic să faci ceea ce simți și ceea ce îți spune inima, că îți aduce mai multă fericire. Nu asculta pe nimeni, doar pe tine. Dacă să acorzi mai mult timp familiei te face să te simți bine, așa să fie și noi ne vom bucura enorm de orice te face fericită. Știu că sunt unele condiții din care nu poți ieși și lucruri pe care nu le poți schimba, lucru pe care poate unii gurus ai dezvoltării personale nu vor înțelege, dar tot tu m-ai învățat să fac rai din ce am și să ne schimbăm atitudinea și viziunea. Să știi că te descurci de minune. Să fii diferit e minunat!

Mulțumesc că ești fana mea nr.1 și postezi comentarii la toate articolele, pe care le scriu. Ești cea mai mare motivație a mea!

Mulțumesc, mamă

___________________

Pe blogul și pagina „Cu grijă” povestim despre dizabilitate din propriile experiențe.  

Vă invităm să ne urmăriți și pe alte canale, pentru a ne cunoaște istoria, dar am vrea să o cunoaștem și pe a voastră. Ne puteți scrie și un e-mail la adresa: cugrija.suport@gmail.com sau un mesaj pe Instagram (@cu_grija), la care vă vom răspunde cu mare drag.

Cu recunoștință,

echipa „Cu grijă”

Un articol de Laura Catărău